- definitóriu
- adj. m. [-riu pron. -rìu], f. definitórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. definitórii
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
definitóriu
Look at other dictionaries:
definitoriu — DEFINITÓRIU, IE, definitorii, adj. Care defineşte, care caracterizează, de definiţie; p. ext. caracteristic. – Din fr. définitoire. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98 DEFINITÓRIU adj. v. caracteristic. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
caracteristic — CARACTERÍSTIC, Ă, caracteristici, ce, s.f., adj. 1. s.f. Însuşire specifică predominantă, proprie unei fiinţe, unui lucru, unui fenomen etc. şi care diferenţiază o fiinţă de alta, un lucru de altul. 2. adj. Care constituie trăsătura distinctivă a … Dicționar Român
darwinism — DARWINÍSM s.n. Concepţie evoluţionistă, formulată de naturalistul englez Darwin, care explică originea şi evoluţia speciilor de animale şi de plante prin transformarea treptată a altor specii care au trăit odinioară pe pământ, ca urmare a… … Dicționar Român
specific — SPECÍFIC1 s.n. Caracterul propriu particular, special al cuiva sau a ceva: notă distinctă. – fr. spécifique. Trimis de pan111, 08.07.2004. Sursa: DLRM SPECÍFIC2, Ă, specifici, e, adj. Care este propriu, caracteristic unei fiinţe, unui lucru sau … Dicționar Român
însuşit — ÎNSUŞÍT, Ă, însuşiţi, te, adj. (înv.) Propriu, caracteristic. – v. însuşi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNSUŞÍT adj. v. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particu lar, propriu, specific, tipic. Trimis de … Dicționar Român
